Romanian version below
Hello everyone!!! How are you enjoying this quiet Saturday morning? I am back to Linz, visiting my sister and my cousin, who yesterday celebrated his birthday and managed to put all of us in food coma. Anyway, he is a great guy and he treated us exactly the way we deserved, and I could easily-finally forget about stress and just relish the evening. We tend to remember these evenings because we feel great and happy, obvious not the mornings after (woke up with a big, strange headache, probably because of the heat or it could be the Chardonnay :P).

As a child, me and my older cousin would prank our younger sisters every evening before going to sleep, for entire summer. Now, I can’t believe that we had so many ideas and so many crazy ideas. We used to draw symbols with the markers on their sleepy faces, or we tied there legs up, or we placed a huge bowl with water near to the bed so that they would step in it when they would wake up. It was an art doing this, because we would wait till our sisters would go to sleep and then quietly sneaking in their room. We would draw on their foreheads – crosses, and on theirs cheeks- noughts and crosses. The challenging part was not to laugh too hard, as we would wake them up, and also – the punishment. In the morning, our grandma would prepare breakfast for us and when she would see the faces of our sisters, she’d say: “You silly girls, what did you do to your faces, go and wash yourself!!!” And then they would call our parents, and complain. And then, yeah then we would be punished, like to go to clean the place for goslings, or to pick up fresh grass for the piglets. It was so much fun, for all of us, because even if our younger sisters where upset with us, this would last a couple of minutes. We were very nice helping to get the marker out of their faces (not easy to do I can tell). My childhood summers were the most memorable and happy summers of my life and I do not regret a thing, maybe only that the time were too less.
♥♥♥(RO)♥♥♥
Salutare tuturor! Foarte mult incurajata de un mare blogger din Romania, domnul Aliosa, am decis sa mai scriu si in limba mea materna. Mi-i frica doar ca limba cu care am crescut si am copilarit poate sa difere un pic de cea Romina, pentru ca la tara si chiar si in familie vorbim moldoveneasca. Multi vor zice ca e aceeasi limba dar realitatea e alta. Totusi sper ca va fi pe intelesul tuturor.
Deci sa revenim la povestirea din copilarie. Pe cind eram copii, cred ca aveam vreo 8 sau 9 anisori, eu cu verisorul meu adesea faceam glume pe surorile noastre mai mici. De obicei se intimpla asta inainte de culcare. Dupa ce ne spalam piciorusele, pentru ca umblam ziulica intreaga desculta, si fiecare mergea in patucul lui, eu cu varul ne pregateam sa punem ideile in actiune. In primul rind aveam nevoie de o carioca si ata, cu carioca le desenam diverse semne pe fata, iar cu ata le legam picioarele si miinile. Mai nou, varul meu lua un lighean cu apa si il punea direct linga pat, ca ele sa calce direct in el cond se sculau. Ne furisam incetisor in camera in care de obicei dormeau cele doua mici si incercam din toate puterile sa nu buhnim in ris, ca de altfel le trzeam. Acum ma gindesc cum de ne veneau asa idei nebune la o virsta atit de frageda. Dimineata sarmana bunica cind le vedea mai ca infarct facea, de obicei le zicea: „Fa spurcasiunilor si ati mai facut cu fata voastra? Sa mergeti sa va spalati chiar acum!”. Si acum imi aduc aminte de oglinda foarte mica care statea pe fereastra care dadea in ograda; sarmanele de ele, tare se mai suparau pe noi cind vedeau ce am facut, iar noi deja eram de mult in “fundul gradinii” ca sa ne ascundem. Mai urmau citeva apeluri la parinti care ne ocarau pe telefon si ne tot ziceau sa ascultam de bunica, dar mare schimbari nu erau. Pina la urma ne era si noua mila de cele mici si le ajutam sa dea jos toata carioca de pe fata ceea ce nu era asa de usor, sincer va zic. Imi aduc aminte cu drag de noptile de vara pe care le petreceam cu verisorii si bunica la tara. Eram atit de fericita si mereu pe sotii, ca un copil neastimparat ce eram.
There is always less time when you enjoy happy moments. I love that cake in the picture. Yum!
LikeLiked by 1 person
🙂 indeed. my cousin did it, and it was delicious 🙂 Thank you dear 🙂
LikeLiked by 1 person
Buna dimineata Ana !
Nominalizarea subsemnatului chiar la inceputul povestirii in graiul nostru stramosesc ,
ma onoreaza si flateaza in acelasi timp ! 🙂
Nu faptul ca mi-ai postat numele ma bucura cel mai tare si mai tare ci faptul ca ai inteles corect mesajul meu iar scrisul in Limba Romana, este mult mai usor decat cel in limba engleza ! 🙂
Nu stiu ce-or intelege unii din cele povestite de tine mai sus dar EU
am inteles TOTUL si-ti marturisesc ca chiar mi-a si placut povestioara ta ! 🙂
In zilele tehnologiei IT generalizate, COPIII , cand merg in VACANTA la BUNICI, nu mai fac GHIDUSIILE ce le-ai facut tu in COPILARIE ci manuiesc cu multa dibacie telefoanele si tabletele inteligente chiar daca PISICUTA ” toarce ” la piciorusele lor iar CATELUL le face sem c-ar vrea sa se joace cu el …………..
Mergi mai departe ASA ca mergi BINE ! 🙂
Din toata ❤ succes in toate si-ti multumesc pentru imaginile si cuvintele postate
despre locurile pe unde umbli ! 🙂
O zi superba,
Aliosa.
LikeLiked by 1 person
cred ca nu stiu cuvinte mai potrivite decit “un sincer multumesc” care sa exprime cit de mult ma incinta comentariul. Sa stiti ca ati facut o schimbare, si va sunt recunoscatoare pentru indemnul sincer. O seara frumoasa si dragi salutari din Viena.
LikeLike
All the food looks amazing. I love your blog!
LikeLiked by 1 person
🙂 Thank you and I truly appreciate it !!!
LikeLiked by 1 person